@ ana_maria & @ Alexiuss

Nu pot da răspuns comentariilor, nu înţeleg de ce...
Aşa că vă voi răspunde aici :

Alexiuss spunea...
Ca sa fie bine , draga mea , trebuie sa fii aia "dura" din autodescrierea ta . Ca e posibil sa nu-ti iasa , si asta e foarte adevarat. Nu spune nimeni ca e usor sa depasesti trecutul . Daca inca o mai iubesti pe EA , atunci fa ceva sa-ti treaca : un dus rece de exemplu ! Asta desigur , in cazul in care EA te-a lasat pe tine in urma , si nu tu pe ea . Daca EA te-a abandonat , nu e momentul cel mai bun sa te apuce iar dragostea . Nu vei reusi sa faci sa fie bine , dar trebuie sa faci sa fie corect . Pentru R. Si pentru tine .
P.S. Sa nu ma injuri , stiu ca doare ce am zis...
24 septembrie 2009 13:51

N-am de ce să te înjur, îmi place când omul este obiectiv ;)
Cred că tocmai am făcut un duş rece.. citind ce mi-ai scris ;))
Mulţumesc!
O să fie bine.
Tu... eşti ok?

ana_maria spunea...
poate ca nu ai lasat timp pentru vindecare, eu numesc acest timp - time for mourning. ca sa nu se suprapuna imaginile fostei cu a actualei, ca sa nu ajungi sa faci sa sufere persoane care nu au nicio vina - e necesar un astfel de timp.

daca fara sa vrei, s-a intamplat sa o intalnesti pe actuala cand inca nu erai gata, inventeaza ceva, stai singura o vreme si rezolva-ti suferintele.

nu te teme ca o vei pierde, daca ţine la tine, iti va acorda acest timp.
27 septembrie 2009 09:33

Cred că a trecut suficient timp.. poate că Alexiuss are dreptate, un duş rece mă va ajuta :D
Nu ştiu dacă există timp de vindecare sau time for mourning – cum îi spui tu.. ştiu doar că există amintiri, gesturi, priviri, zâmbete, glume.. care mă fac să dau timpul înapoi : ) nu am reîntalnit-o pe EA, doar că a reapărut în mintea mea.. câteodată zâmbesc când închid ochii, o văd şi pe EA zâmbind şi îmi doresc din suflet să fie aşa : ) nu am să o pierd pe cea pe care o am acum – n-am să permit asta, pentru că nu merită- şi sper să nu o fac să sufere…
Mulţumesc mult pentru sfat, dacă nu o să ies din starea aceasta cred că o să vorbesc cu ea. Îmi doresc atât de mult să mă întrebe dacă EA are vreo legătură cu starea mea.. ştiu, ar durea să îi spun ‘da’, dar m-ar ajuta să vorbesc măcar 5 minute despre asta. Sunt egoistă?


Alexiuss spunea...
Personal , prefer sa ma pierd in vise . Am momentele mele cand viata nu imi mai ofera nimic din ceea ce as vrea eu (asa mi se pare mie de fapt) , si prefer sa visez , sa ma cuibaresc acolo pana cand somnul acopera totul cu o patura groasa-groasa facuta din vis care sufoca realitatea . Nu e bine intotdeauna , dar ajuta din cand in cand...
17 septembrie 2009 01:55

Şi mie îmi place să visez.. îmi plac visele în care am ce îmi doresc.. doar că nu îmi place când revin cu picioarele pe pământ.. aşa că prefer să dorm.. şi atât!
Hmm.. în ceea ce priveşte partea cu “ viaţa nu îmi mai oferă nimic din ceea ce aş vrea eu” .. sunt sigură că ea îţi oferă mai mult decât ceri, doar că nu vrei să dai sensul de “frumos” lucrurilor primite şi le priveşti din alt unghi.. ai scris în paranteză “aşa mi se pare mie de fapt”.. spune-mi, te rog, ce părere ai de faptul că uneori ne facem rău singuri minţindu-ne?

Alexiuss spunea...
Eu am ceea ce numesc "mica mea lasitate" care ma face mereu sa nu ma bag acolo unde mi se pare ca pute ceva ; si de cele mai multe ori am dreptate. Cred ca bn ai facut ca ai stat la locul tau .
Succes cu sefa :P
16 septembrie 2009 10:25

Am făcut bine.. bine pentru mine, dar îmi pare al naibii de rău că individul a scăpat cu basma curată..
Cu şefa.. cred că sunt pe drumul cel bun.. ah, ce îmi place când nu mă înşeală intuiţia:D


ana_maria spunea...
hm, si nu ti-a fost teama ca iti vei pierde locul de munca? adica na, daca ar trebui sa pui in balanta independenta ta financiara, linistea ta si obtuzitatea oamenilor ... crezi ca poti schimba ceva cu o râcă la serviciu?

nu intelege gresit. e frumos ce ai facut. eu prefer doar sa ii sustin din umbra pe colegii mei gay. atat.
16 septembrie 2009 13:50

Nu văd ce aş avea ceva de pierdut pentru simplu motiv că mi-am spus parerea.. tot din umbră am susţinut şi eu.. nu am specificat că fac parte din categoria asta.. aş vrea să fac asta, mi-ar placea, sincer..
Dacă am schimbat ceva? Tind a crede că da, i-am pus pe gânduri.. au tăcut, au analizat: )
Ai scris de curând ceva de genul : în meseria ta nu sunt probleme dacă ai spune că eşti lesbiană.. Dragă, ana-maria, te întreb: există meserii care acceptă lucrul ăsta? Lucrează cumva, cineva, într-un loc unde sunt numai gay şi lesbiene? Dacă da, spune-mi şi mie, aş vrea să lucrez şi eu acolo ca să nu mai mă dau la muncă drept ceea ce nu sunt.. şi.. te mai întreb: nu cumva e greu să recunoşti lucrul acesta, conştientă fiind de posibilitatea ca o parte din colegi să te accepte şi o parte să nu facă lucrul asta? Nu cumva echilibrul, siguranţa de care dăm dovadă apărându-ne din umbră s-ar duce.. naibii?.. şi noi la fel? Posibil să-mi dai dreptate - doar şi ţie îţi este teamă să-ţi pierzi locul de muncă pentru că.. iubeşti o femeie.
Aştept un răspuns de la tine.. poate şi acceptul de a mă lăsa să îmi spune părerea în ceea ce priveşte postarea în cauză şi încă vreo câteva.. chiar şi pe aceea pe care ai şters-o - cele 3 “lucruri” între care eşti prinsă.

De ce, câteodată, preferăm să ne minţim pe noi înşine?

Haiku?

Doar spaţiul dintre litere
Dă voie şi sens
Meditaţiei.

Mergi înainte
Legat cu funii de cer
Aruncând zarurile.

Cum să fac să las trecutul în urmă??

Simt că o iau razna.. am o stare de îmi vine să dau cu capul undeva.. dau aici, e cel mai corect:D ...
Nu înţeleg de ce a revenit în mintea mea EA.. da, EA, pe care am iubit-o atunci, EA.. care m-a făcut să cred în dragoste şi în formele pe care le poate îmbraca, EA.. care a dat sens gândurilor mele şi care m-a susţinut de fiecare dată, EA.. care a ştiut cum să plângă lângă mine fără să lăsăm lacrimi să curgă, EA.. cea care m-a iertat de fiecare dată, EA.. care a fost iubita mea, prietena mea, refugiul meu, EA.. care nu m-a făcut niciodată, niciodată.. să regret că a fost în viaţa mea..
Am crezut că am uitat-o, am crezut că trecutul pot să îl privesc doar cu zâmbet şi mulţumire pentru că a fost, nu am crezut că o să vină niciodată ziua în care am să regret că am lasat-o să plece..
Sunt ani de atunci.. de ce a apărut tocmai acum, acum când pot spune iar ‘te iubesc’?
Îmi doresc atât de mult să o aud, să o văd, să o ţin la pieptul meu.. mă gândesc la EA şi tremur de emoţii.. îi simt atingerea şi vorba dulce, parfumul şi pielea moale, grija şi privirea caldă.. mi-e dor de EA şi mă urăsc pentru asta..
Sunt ani de atunci.. de ce a apărut tocmai acum, acum când pot spune iar ‘te iubesc’?
Spun ‘te iubesc’ şi sunt fericită.. dar nu înţeleg ce se întâmplă cu mine.. şi nu e corect, of Doamne, nu e corect!!
Mă uit la R. şi o văd pe EA, o ţin în braţe, o ţin de mână, o sărut.. şi aş vrea să o simt pe EA.. Nu merită să îi fac asta, nu merită să îi fac rău şi totuşi îmi suportă toanele, încearcă să mă liniştească, mă lasă în “lumea mea” atunci când îi cer, o privesc în ochi şi.. ah, cât de mult aş vrea să îi cer să mă ierte.. să mă ierte, dar pentru ce? Simt că o trădez – deşi nu fac nimic, simt că mă joc – deşi îi sunt alături, simt că o mint – deşi îi spun adevărul..
Scumpa de ea, cât o iubesc şi câtă nevoie am de ea..
Nu pot să îi spun, aş răni-o.
Aş vrea să fug, fără explicaţii, să închid uşa şi să plec.. să caut singurătatea, să mă pierd printre gânduri şi în nopţi de nesomn.. aş regreta, ştiu.. vreau să găsesc o cale de mijloc..
Am învăţat să gândesc pentru 2, nu pentru a atinge binele personal, nici ca să ajung la perfecţiune.. ci ca să mă transpun în ea, să înţeleg ce simte, ce vrea, să ştiu cum să îi ofer ce îşi doreşte.. poate că am uitat de mine, pentru o clipă, când am făcut asta.. dar ştiu că acum zâmbeşte. Zâmbeşte ea, zâmbesc şi eu, pentru că face parte din mine..
Timpul.. chiar le rezolvă pe toate?
Cum să fac ca să ne fie bine?..

A frumuseţii tale forme…

A frumseţii tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viaţa mea trecută, toată fiinţa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, şi nimic nu-mi vine-n minte;
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roşia ta faţă,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morţi să dea viaţă,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simţi atât de mult,
Inima-ţi, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipeşti de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agăţată şi sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară…
Tu nu vezi? Nu-ţi aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ţi pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi eşti de dragă,
Cât de dragă-mi eşti… Nu întreba ce îmi mai bate
O! viaţa mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Şi ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ţi gură,
Când te mlădii, când te bucuri şi când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mişcare cu un ochi adânc, avar,
Gândul meu să se-ncreţească pe-ncreţirea hainei tale,
Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n tipar
Şi să împle cu icoane cartea vieţii-mi de amar.
Mult am mai gândit odată şi nimic nu mai gândesc,
Nu gândesc decât la tine, decât că eu te iubesc
Şi nici asta chiar, nici asta nu pot zice că e gând,
Este însăşi a mea viaţă azvârlită pe pământ.
Căci iubirea mea şi viaţa-mi nu sunt lucruri osebite,
Ci ca sângele cu pieptul astfel ele-s înfrăţite:
Fără sânge nu-i viaţă, făr- de-amorul tău nu-s eu ­
Şi o clipă fără tine chiar de mine îmi e greu,
Nu mă vreau pe mine însumi, nu vreau lume ­ toate-s pleavă,
De nu eşti, lumina lunei s-a-nnegrit şi e bolnavă,
Eşti al vieţi-mi, al vederii, al auzului meu nerv,
Şi venin e a ta lipsă, să m-omor de ea mă serv;
De-mi urăsc suflarea-n mine, de doresc ca tot să piară,
De doresc să mor un secol atunci fug de tine-o oară.
Ah! ce e în tine, care-i taina mândri-ţi tinereţi,
Cum de ai în al tău suflet ca o sută de vieţi,
Cum de tu să fii aceea ce-al meu cap în mână-l porţi?
De-aş muri înviu sub ochii-ţi dintr-o sută de morţi,
Sărutarea gurii tale e ca fagurul de miere,
Cu cât gura mea se-nfruptă cu atât mai mult o cere,
Trăiesc leneş ca o plantă şi acum mintea mea parcă
De veninoasa beţie a gândirii se înţarcă.

Ce noroc să dormi şi să nu visezi

“ Ce justificare este oboseala de după muncă! Cazi, mă, direct în somn şi nu tu înger peste creier fâlfâindu-şi aripa ca să ţi-l ocrotească, nu tu cer cu stele, nimic, mă!
A dormi dus e ca sudoarea. Îţi asudă moartea peste timp cu împlinire.”...

Nu mai vreau vise, nu mai vreau gânduri, nu mai vreau imagini noaptea când închid ochii, când vreau să dorm... vreau linişte, vreau somnul dulce al infantilităţii... cred că vreau copilăria înapoi... vreau incocenţa de atunci şi indiferenţa faţă de lucrurile oamenilor mari..
Nu mai vreau să trăiesc şi noaptea ziua de ieri.. sau zilele petrecute cu tine.. sau evenimentele de atunci.. nu mai vreau nici să mă lovesc mâine de gândul, de visul pe care l-am avut aseară, nu mai vreau imagini, nici zâmbete, nici culori, nici lumini incandescente..
Nu e vorba de trecut, nici de viitor.. nu e vorba de suferinţă...

“ Nu doarme şi nu este somnolent şi nu se caţără pe vis decât cel care doarme, este somnolent şi se caţără pe vis.
A dispreţui pasărea este un sens al dispreţuirii şi un fel de noroc de a nu fi pasăre.
A fi e o durere şi o participare luminoasă.
A întelege înseamnă a nu fi, - fiind.
Dezasperant este, nu locul fiinţei noastre, trupul, ci locul petrecerii noastre, timpul.
Oprim timpul numai în somn şi îl eliberam pe câmpul fiinţei noastre.
El este deasupra noastră.
El este deasupra distrugerii noastre.
Fără el noi nu suntem. Fiind al nostru şi rămăşiţă a noastră, totuşi noi nu suntem el.”

Oamenii au caracteristica să devină ceea ce-i încurajezi să fie, nu ceea ce-i baţi la cap

Am ajuns acasă.. puţin happy, puţin tristă, puţin pierdută în detalii şi printre gânduri.. ah, cât de mult mi-aş dori să nu mai gândesc, să opresc timpul în loc şi să uit de probleme.. ştiu că în viaţa asta nu poţi avea chiar tot ce îţi doreşti, dar când ai fericirea, când eşti conştient de ea şi laşi să se simtă lucrul ăsta şi mai cu seamă că ai vrea să strigi cât te ţin plămânii SUNT FERICIT.. de ce persoana la care ţii doreşte să te schimbe? De ce egoism? De ce să fii radical când poţi rezolva lucrurile vorbind, analizând, căutând soluţii? Orice lucru poate fi rezolvat dacă este privit ca atare şi se luptă pentru soluţionarea lui..! Nu poţi fi ceea ce nu eşti! Nu îmi cere să mă schimb, să renunţ la ceva care ţine de mine, care face parte din personalitatea mea, care mă defineşte în faţa ta aşa cum a făcut-o când m-ai cunoscut.. doar pentru că vrei tu să faci mofturi sau doar pentru că simţi nevoia să dai vina pe cineva pentru momente din trecut! Nu-mi poţi spune zi de zi că mă iubeşti ca apoi să îţi doreşti să fac schimbări.. mă iubeşti pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce voi fi şi.. în niciun caz.. nu mă iubeşti pentru ceea ce am fost! De ce dai timpul înapoi.. mai înapoi de noi? N-o să te pierd din cauza asta! .. te-am căutat prea mult ca să te las să pleci...

Oameni şi oameni...

Acum nu vreau să fiu rea.. sau să pară că fac discriminări.. sau mai ştiu eu ce.. dar ieri, undeva pe la 19:30, urc în autobuz, găsesc un loc’şor al meu de stat jos şi tot ce îmi doream era să ajung cât mai repede la destinaţie, să nu mă las aşteptată – în Bucureştiul ăsta.. oriunde te-ai duce.. tot mult faci:D – m-am uitat la ceas, am zis că voi ajunge chiar mai devreme cu 5minute.. a plecat autobuzul, bun.. se apropia o trecere de pietoni, văd 2 baieţi – rromi – se pregăteau să traverseze, şoferul dă semne ca ar vrea să oprească şi să îi lase să-şi vadă de drumul lor.. am spus “dă semne”, da? Ei bun, în loc să oprească, să aştepte ca cei doi să traverseze el a continuat să meargă uşor spre ei.. mai – mai să se urce pe ei.. nu am prins ideea.. de ce nu a oprit şi a trebuit să îl atingă pe unul din ei cu ditamai maşina? Doar nu se plimbau agale pe trecere, nici ur ât nu s-au uitat la şofer, nici semne obscene nu au arătat.. nu ar fi prima dată când văd indiferenţă din partea şoferilor de autobuz faţă de pietoni.. În fine, faptul e deja consumat... am spus că nu îmi place să mă las aşteptată.. am estimat chiar că voi ajunge cu 5min mai devreme.. faza tare e că acele 5min de care care vorbesc la care se mai adaugă încă vreo 2 s-au consumat imediat după “preafrumosul” gest cu un “mult prea apreciat” schimb de replici între şoferul RATB şi cei doi.. de mult timp nu mai auzisem înjurături ( de mult timp.. mai exact de 15min..) chiar “simţeam nevoia” de a cultiva şi aceste expresii:D am scăpat de acest incident, toată lumea fericită, iupiiii, ajungem acasă, la întâlnire, la muncă, la gară, la spital.. care încotro mergeau.. la a 2 a staţie cine urcă? Controlul. Perfect, pregătesc abonamentul şi aştept uitându-mă curioasă dacă d-na controloare ;)) o să îi ceară abonamentul celui din stânga mea.. un băiat, 26-28 ani – rrom – care stătea relaxat pe scaunul lui, făra a-şi pune probleme că nu are abonament, bilet… ce să spun?? Nu i-a cerut biletul, cred că s-au înteles din priviri, contact vizual a fost, am văzut.. el nu a schiţat nimic, nu dat din cap, nu făcut gest de “îmi pare rau, iertaţi-mă..” nimic, a venit la mine.. şi apoi au verificat şi restul populaţiei.. ca să ce?? Să îi dea amenda unei puştoaice, mai mult de 18 ani nu avea.. s-au strâns in jurul ei toţi 4 de parcă nu ştiu ce crimă facuse.. OMG, vi se pare corect?? Exagerez eu la faza asta? Am avut tendinţa să ma ridic şi să îi iau apărarea fetei, să spun ceva de genul: ok, a greşit, merită să primească amenda.. dar pe “domnul” mai închis la culoare.. de ce l-aţi omis? Nu e cu “acte în regulă” în autobuz.. ştiţi asta! ...mda.. am avut tendinţa.. dacă aş fi avut puterea să fac asta – fizic – sigur m-aş fi pronunţat.. dar am fost conştientă de faptul că imediat cum pun pasul jos din autobuz urma să.. “calc strâmb” şi presupun că mi-aş fi furat-o de la el… dar ei erau 4! Nu avea să li se întâmple nimic, absolut nimic!!
Am întârziat la întalnire, nu s-a suparat nimeni.. doar că am rămas eu cu un gust amar în ceea ce priveşte corectitudinea în situaţia asta...
Care e faza? Că era ţigan? Şi ce? Ei erau mai mulţi, ar fi trebuit să îl înveţe minte, să aplice legea, că deh.. asta le e meseria, nu?! Legea e valabilă pentru toţi, nu se aplică doar celor mai slabi de înger...
Câh..
Gata, trec la treabă...
Tre’ să aflu azi, mâine.. ce parere are şefa despre 2 fete care se sărută.. ieri a fost destul de.. tolerantă faţă de lesbiene.. cine ştie.. poate – poate :D
Have a nice day!!

La muncă.. despre.. homosexualitate

La muncă, astăzi, am avut o discuţie interesantă.. de fapt, drăcuşor ce sunt, am avut grijă să conduc discuţia în direcţia dorită :D

Despre homosexualitate…
Un ziar mai vechi, apărut de nu ştiu unde, în sala de mese.. pe prima pagină, parcă, doi bărbaţi care se sărutau – big deal, nu?! Şi au început oamenii – închişi la minte - să comenteze pe seama celor doi bărbaţi care .. nu faceau nimic ieşit din comun.. un simplu sărut!! nu înseamnă că şi-o trăgeau în public!! D’oh!!

Bineînţeles, am auzit reacţii de genul “yeach, ce scărbos!” “dacă aş avea unul d-ăsta lânga mine cred că l-aş lua la bătaie” “ce tâmpiţi”… am suportat eu cât am putut si apoi mi-am ţinut discursul fără să o “pupincuresc” pe şefa – care bineînteles a fost cea mai orpilată, cea mai dezgustată de gândul că două persoane de acelaşi sex se sarută, de fapt, nu.. de faptul că doi bărbaţi pot face aşa ceva.. a specificat.. hmm.. mi-a dat de gândit treaba asta :D

Eu: am impresia că reacţiile voastre sunt exagerate şi nu înţeleg de ce abordaţi subiectul acesta cu atâta antipatie.. sunt oameni! nu dau nimănui în cap, nu fac rău nimănui şi chiar ar trebui apreciaţi pentru faptul că ei au reuşit să accepte ceea ce sunt şi nu le este ruşine!
Ce să spun.. mă dezamăgiţi.. am ajuns la concluzia că românii sunt conservatori înnăscuţi.. categorisim fără să gândim.. destul de trist..

Cineva1: dar nu este moral ceea ce fac...

Nu am lăsat să-şi termine ideea, când aud termenul de “moral” într-un astfel de context nu îmi pica bine la stomac şi.. mă’nervez..

Eu: nu este moral?! Îmi poţi spune, te rog, definiţia termenului.. şi apoi să-mi spui sincer că niciodată, dar niciodată nu ai făcut ceva imoral? Poate că şi în momentul ăsta ai vrea să faci ceva “moral” cum ar fi să.. nu ştiu, de exemplu: să îl săruţi pe X, deşi e însurat.. plus că îi cunoşti şi nevasta :D deh! De ce majoritatea vede imoral acest aspect şi tot râcâie pe subiectul ăsta şi când vine vorba de dependenţa de droguri, etilism, tabagism – manifestări anormale care pot influenţa distructiv activitatea mentală – nu le mai critică cu atâta vehemenţă cum fac in cazul homosexualităţii? Ţi se pare moral sa vezi o fată şi un băiat, cuplu normal – în concepţia ta – cum se ling, se pipăie, mai au puţin şi trec şi la fapte pe unde îi apucă? ...

Credeţi că s-a aruncat cineva să îmi răspundă? A fost linişte.. mi-am spus: damn, le-am facut-o! \:d/ Apoi, ca să destind atmosfera, spun: şi dacă sunt mai mulţi homosexuali, cu atăt mai bine, mai multe femei pentru colegul nostru Y... – în sinea mea: şi pentru mine : ) )

yahoooooo, am blog!! ;))

Bun.. să vedem.. avem blog :D iupiiiiii!!!!
Şi acum să dăm cu capul în el :)) că deh, cam ăsta e rostul lui :D
Acum câteva zile mă tot gandeam.. eu.. în sinea mea.. - aşa ce îmi place vorba asta:D - că a avea blog înseamnă a nu avea ce face.. şi tot cred în vorba asta.. eu chiar nu am ce face în momentul de faţă şi uite că am găsit o modalitate de a-mi umple timpul. Tot ce sper e să nu devin dependentă şi să tot dau cu capul aici :)) nu de alta, dar cred ca aş lua-o razna:D
Am vizitat tot felul de blog-uri.. şi.. omul, ca ființă activă și conștientă, înzestrată cu capacități cognitive.. dezbate tot felul de subiecte, care mai de care şi unele sunt atât de amuzante încat mă prăpădesc de râs pe aici..

Cam atât pentru prima postare, prea mult strică ;))