“ Ce justificare este oboseala de după muncă! Cazi, mă, direct în somn şi nu tu înger peste creier fâlfâindu-şi aripa ca să ţi-l ocrotească, nu tu cer cu stele, nimic, mă!
A dormi dus e ca sudoarea. Îţi asudă moartea peste timp cu împlinire.”...
Nu mai vreau vise, nu mai vreau gânduri, nu mai vreau imagini noaptea când închid ochii, când vreau să dorm... vreau linişte, vreau somnul dulce al infantilităţii... cred că vreau copilăria înapoi... vreau incocenţa de atunci şi indiferenţa faţă de lucrurile oamenilor mari..
Nu mai vreau să trăiesc şi noaptea ziua de ieri.. sau zilele petrecute cu tine.. sau evenimentele de atunci.. nu mai vreau nici să mă lovesc mâine de gândul, de visul pe care l-am avut aseară, nu mai vreau imagini, nici zâmbete, nici culori, nici lumini incandescente..
Nu e vorba de trecut, nici de viitor.. nu e vorba de suferinţă...
“ Nu doarme şi nu este somnolent şi nu se caţără pe vis decât cel care doarme, este somnolent şi se caţără pe vis.
A dispreţui pasărea este un sens al dispreţuirii şi un fel de noroc de a nu fi pasăre.
A fi e o durere şi o participare luminoasă.
A întelege înseamnă a nu fi, - fiind.
Dezasperant este, nu locul fiinţei noastre, trupul, ci locul petrecerii noastre, timpul.
Oprim timpul numai în somn şi îl eliberam pe câmpul fiinţei noastre.
El este deasupra noastră.
El este deasupra distrugerii noastre.
Fără el noi nu suntem. Fiind al nostru şi rămăşiţă a noastră, totuşi noi nu suntem el.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Personal , prefer sa ma pierd in vise . Am momentele mele cand viata nu imi mai ofera nimic din ceea ce as vrea eu (asa mi se pare mie de fapt) , si prefer sa visez , sa ma cuibaresc acolo pana cand somnul acopera totul cu o patura groasa-groasa facuta din vis care sufoca realitatea . Nu e bine intotdeauna , dar ajuta din cand in cand...
RăspundețiȘtergere